Am văzut ieri în Libertatea cazul unui refugiat din Ucraina care era șocat de prețurile restaurantelor din România. Ne întreba cum rezistăm cu prețuri atât de mari. Păi destul de simplu: mergem la muncă în Italia și de două ori pe an venim în țară ca să spargem banii pe cârciumi și lăutari. Să nu ne mai ducă el grija, că ne-am descurca și cu preturi și mai mari în restaurantele din România, la cât muncim la sudură în Italia.