Vreau să fiu bine înțeles: sunt crescut la țară, într-o familie de lucrători ai pământului. Cunosc cât de grea este această muncă și tocmai de aceea când merg la piață nu încerc niciodată să negociez prețul. Consider că e o aroganță să îi pui omului astfel munca la îndoială, dacă e vorba despre o muncă grea. În schimb, am pretenția să primesc produse de calitate. În orice caz, mai bune decât alea de la supermarket. Însă azi am luat din piață niște roșii care mă fac să mă gândesc cu speranță la supermarket. Nu că nu au niciun gust, ci au gust de rufe proaspăt spălate. Sau de cablu tv. Mi-am amintit cu ocazia asta de legenda că țăranul cultivă într-un loc pentru consumul propriu și în alt loc pentru vânzare. Nu e adevărată, dar înțeleg cum a apărut.
