Foarte frumoasă această imagine. Și dătătoare de speranță. Ea ne dă speranță că, la un moment dat, vom fi primiți la metrou cu cei mai buni tovarăși ai noștri. Cei pe care, din cauza prejudecăților, nu îndrăznim să îi scoatem din casă. Eu am un căluț de lemn pe care abia aștept să îl pot plimba cu metroul, fără să sune ceilalți călători la Obregia.
