Câteva perle noi din înțelepciunea lui Becali, în caz că vă era dor:
„Eu am citit „Paza celor cinci simțuri” care spune că parfumul afemeiază pe bărbat, pentru că sufletul ia pe interior ce are pe exterior. Așa te afemeiază parfumul. Bărbăția este un atribut: și femeia trebuie să aibă bărbăție, dar se afemeiază prin ce poartă pe exterior: ce haine poartă, cu ce parfum se dă. Așa se afemeiază sufletul, dar sufletul trebuie să fie tare, să fie bărbătesc. De-asta am aruncat toate parfumurile, nu mai am nimica, gata. M-am gândit așa: ma afemeiază pe mine parfumul? Le-am luat și le-am aruncat pe toate la coș. Nu mai am nimic, nici un parfum. Păi dacă mă afemeiază pe mine… Mi-a dat Dumnezeu dar, că după ce le-am aruncat, nu mai tânjesc după ele. Eu m-am abținut de la ceva ce nu mai voiam.
Eu acum dacă miroase cineva pe la palat și-l simt, întreb cine e și-l trimit acasă să se schimbe: ‘Hai pleacă, ieși afară’.”
Bre, nea Gigi, vezi că la palate se întâmpla exact invers. La palatele din societatea vestică, alea cu fițe autentice. Acolo, lumea obișnuia să se parfumeze. Pentru ce zici matale se folosea altceva: metoda îmbăierii tot mai rare. Așa se păstra spiritul bărbătesc. Ia mai gândește-te, poate e mai bine așa. Având în vedere și că acum apa e mai scumpă decât parfumul, poate e mai convenabil să se renunțe la apă, nu la parfum.
