Lângă o vilă mică,
Dintr-un cartier
Unde curge-n vale
Botox cu rimel,
Plânge și suspină
O dragă Biancă,
Dulce și suavă
Ca rata la bancă,
Căci la ea în poartă,
Complet nedorit,
A oprit o Skoda
Și n-a mai pornit
Rolexul îi sună
Noaptea într-o doară.
Din perfida Skoda
Oare cin’ coboară?
„-Eu sunt, mă, iubito!
Sunt eu, Bădălău.
Tata-i la pârnaie,
Nu mai am un leu.”
„-Ce spui tu, străine?
Gabi e departe.
Brațul lui cu carduri
Milioane-mparte.
Eu sunt a lui iubi,
El e iubi meu.
De ești tu cu Skoda,
Nu-ți sunt iubi eu!”
„-Deschide, fă, poarta,
Să nu ți-o dobor.
Nu întinde coarda,
Că n-am niciun chior.
Mâine dimineață,
Mă întorc la glie.
A-ngropat tăticu’
Milioane-n vie.
Dezgrop vreo 3-4,
Îmi iau Lamborghini
Și mă-ntorc la tine
Să ne simtem ghini.”
