Țin minte și acum finalul anilor 80. Când aveam untură să dăm cu ea pe pâine, în loc de apă, era cel puțin Revelion. Tot cu zahar făceam combinatia. Pâine cu untura și zahăr – gusturi alese, aduse direct de la producător. De la producătorul de nimic, comunismul. Mergea și cu sare în loc de zahăr, pentru cei cu gusturi mai puțin rafinate. Desigur, combinația era valabilă în București, unde nu aveam pâinea raționalizată. În alte orașe se mânca zaharul gol. Îl puneai sub limbă și te băgai la culcare.
Asta foamete, nu că nu mai e tofu la Kaufland.
