Din presa de azi. Aceasta stire e 100% reala, ma vad nevoit sa precizez:
“Cornelia Catanga a urcat pe scenă şi a întrerupt concertul saxofonistului Kenny Garrett din Capitală.
După aproximativ 25 de minute de la începerea concertului, Cornelia Catanga a urcat pe scenă încercând să ofere flori muzicienilor americani, deşi piesa pe care o interpretau în acel moment nu se încheiase.
Aceştia au refuzat florile, dar cântăreaţa de muzică lăutărească a început să arunce cu petale de trandafiri peste pianistul Vernell Brown şi basistul Corcoran Holt. Vizibil deranjat de incident, saxofonistul Kenny Garrett s-a oprit şi a rugat-o să părăsească scena, dar aceasta a continuat să se plimbe prin spatele muzicienilor oprindu-se în cele din urmă lângă pian.
După aproximativ două minute, în condiţiile în care în sală nu era prezent niciun reprezentant al forţelor de securitate, câştigătorul premiului Grammy a lăsat saxofonul pe podea şi a condus-o personal pe Cornelia Catanga în afara scenei.
Cornelia Catanga a reuşit totuşi să îl sărute pe obraz. “Toată viaţă mi-am dorit să mă pup cu fraţii mei de culoare. Poate nu îi plac florile”, a spus Catanga.”
“Scrisoarea” Corneliei Catanga, reprodusă integral:
“Sunt Catanga şi vă scrie la această pagină de internet că să lămureşte lumea.
Deci, ce sa întâmplat: la Sala Radio era, cică, un saxofonist de jeaz cunoscut.
“Ia să văd, mă, puţică, ce cunoscut eşti tu?”, miam zis eu, Catanga, care am fost inclusiv de două ori la Măruţă şi Wowbis.
Am rezistat că o heroină la primele trei melodii de jeaz, apoi ma luat cu capul de nervi!
Numai saxofon, numai saxofon! Şi, din când în când, mai cânta şi vioara mare de o ţine ăla între crăci? Aia e jeaz?! Şi guristu’ unde e? Şi ăia care bagă banii la ţâţe unde e?
Ştii cum îmi făcea creierii de nervi?
Miam pus pantofii argintii cu sclipici, că venisem în papuci şi cu pantofii în geantă, şi mam urcat pe scenă.
Am zis că dacă tot numi place muzica, măcar să fac un ban cu flori.
Întâi am vrut săl lovesc pe ăla grasu de chinuia pianu’, şi iam dat o floare în cap! Am vrut sal fac să se oprească dreac din cântarea aia că să îi vând florile.
“Nu vezi, mă, boule, că cânti ca prostu? Nimeni nu sare să îţi lipească bani, toţi stă pe scaunele lor că morţii? Cânţi degeaba, taci!”
A tăcut puţin, dar încă mai mişca dintro mâna şi iam mai fript doi trandafiri între urechi.
“Cumperi, mă, grasule? Patru lei firu’!”
Nici deal dracu nu tăcea. El cânta la porcăria aia. Doi din sala îl înjura: “Vacă proastă, da-te jos de pe scenă!”
Mia părut rău că îl făcea vacă, da adevărul e că era cam gras.
Apoi mam dus la ăla cu vioara între craci: “Două lalele la 10 lei!”
Ce să vezi, nesimtitu’! Nici nu a mişcat un ochi, el cânta în continuare ca măgaru’! Cum îşi permite?!
Io aşa ştiu că e politicos: când te întreabă vânzătoarea ceva în magazin, răspunzi, nu cânţi că boul!
Lu’ tobosaru’ iam zis : “Fratele meu de culoare, vine poliţia, ascunde marfă.” Dar, ce să vezi? Nu se oprea nici asta nici deal dracu ce era!
Incredibil, străinii ăştia negri vin la noi în ţară şi se poartă cu noi ca cu nişte carpe!
I-am lăsat florile pe tobă şi mam dus la celebrul saxofonist de care eu nu am auzit.
Eu nu am auzit nici de jeaz. Prima dată am crezut că e concert de praz şi de aia am venit, că am mai văzut odată la românii au talent unu că cânta la pepeni şi mia plăcut.
Acum eram curioasă la praz cum e.
“Ba, mă grăbesc la doamna Simona la emisiune. Cumperi dracu şi tu florile astea să nu zic că am venit degeaba la nunta asta şi să plec şi eu?”
Ţăranu nu mia răspuns şi cânta în continoare. Cei din sala îl fluieră toţi pe ţăran, că ei mă iubesc.
Îi strigă: “Proasta dracului ce eşti!”
Mi sa părut mie că e putin fetiţă, dar nu sunt de acord cu dicscriminările şi mia părut rău.
Şi saxofonistu ăla nesimţit, în loc să cumpere buchetu’, ma dat jos de pe scenă!
Fac un apel, eu, Catanga, la toţi: suntem trataţi de străini în ţara noastră că nişte ciuruce! Nu este posibil! Să vină să se ia măsuri! Să ne apere preşedintele, primu ministru să facă legi care să votează cu oamenii simpli ca noi, nu cu străinii negri!
Nu ne mai lăsăm călcaţi în picioare în ţară noastră!
Acest apel apelez eu la dumneavoastră!”
Pe se: Dacă tot am ratato pe doamna Simona la emisiune, mă duc la Operă să încerc să le vând acolo.
Catanga- executăm nunţi, botezuri, buchete şi jerbe la comandă.
Alte articole: